Hello! A sosit timpul pentru primul capitol! Enjoy and post your comment! PLEASE!!!
Love Lasts Forever
Chapter 1 – Never Digged
Parties
Jay P.O.V.
- Haide
odata! Petrecerea deja a inceput!!!, tipa Lucy la mine in timp ce inca ma
gandesc la un motiv pentru care sa nu intru in casa aia stupida.
- Mi-e
rau, spun eu incercand sa ma prefac.
- Mhm, asa
ai spus si ultima data, plus ca azi la scoala ai ras asa de tare in ora incat
ai fost trimis la director, deci…, spune Nick tragandu-ma de o mana afara din
masina.
- Ok, ok!
Dar n-o sa-mi placa!!!, strig.
Imi smucesc mana din a lui Nick si incep sa merg spre casa
deja plina cu tineri dornici de petrecere. Nu mi-au placut niciodata
petrecerile, dar fiind “popular”, a trebuit sa merg cam la toate. Din clasa a
9-a eu, Lucy, Nick si Bianca organizam fiecare o petrecere in luni diferite,
iar luna asta este randul Biancai…grr..N-am inteles niciodata ce vede Nick la
ea, dar nu toti avem aceleasi gusturi, asa ca nu m-am bagat niciodata in
relatia lor.
Intru in casa prin usa larg deschisa si deja pot simti
mirosul de bere si tigari. Ma intorc spre dreapta si vad o mega-super-extra
machiata Bianca stand langa scari oferind o cupa de sampanie fiecarui nou-venit
la petrecere. Nu pot sa stau si sa-i ascult vocea pitigaiata care intotdeauna
scote cele mai de fara sens propozitii. Tuta…
Merg direct catre bucatarie, iau o sticla de bere de la
frigider si o golesc imediat. O pun pe masa langa celelalte sticle deja goale
si ma intorc in hol. Ma uit dupa prietenii mei. Nicaieri… Mereu se intampla
asa. Nu stiu de ce ii atrag asa de mult petrecerile. Mie mi se par doar un
simplu prilej sa te imbeti si a doua zi sa te simti de parca mori.
Intru in living si ma asez pe o canapea langa fereastra.
Aerul rece al serii de septembrie ma linisteste, asa ca profit de ocazie sa ma
gandesc la situatia in care ma aflu.
Sunt gay…o stiu de mult. Dar nu pot spune la nimeni. De ce?
Pentru ca nu as mai fi popular. Sau as fi? Chiar merita sa ma simt rau pe
interior tot timpul pentru ca mint doar ca sa nu imi pierd popularitatea? Nu
stiu…Am nevoie de timp sa ma gandesc. Dar deja a trecut o luna de cand ma
gandesc la asta si tot nu stiu ce sa fac. Prietenii mei o sa ramana prietenii
mei? S-ar putea…sau nu.
- Hello,
frumuselule! Ce faci?, spune o fata asezandu-se cam prea aproape de mine pe
canapea.
Nu spun nimic, doar ii fac semn sa plece. Se incrunta, isi
uneste buzele in forma de cioc de rata, se ridica si pleaca la etaj.
Toate fetele ma innebunesc. Mereu le indepartez, dar tot vin
inapoi. Ma exaspereaza. Poate asta ar fi un avantaj daca as spune liceului ca
sunt gay – fetele m-ar lasa in pace.
- Esti ok?
Pari ingandurat.
Ma uit la stanga mea sa vad un baiat stand intr-o pozitie
oarecum seducatoare, cu un zambet cumva ironic afisat pe fata.
- Chiar
sunt, spun eu.
- Nu prea
iti plac petrecerile, huh?, spune el asezandu-se langa mine.
Dau din cap in semn ca nu. El imi raspunde printr-o
spranceana ridicata si un zambet si mai ironic in timp ce imi ofera paharul lui
cu bautura.
- Sunt
sigur ca am auzit de tine pe aici. Jay, nu-i asa?, intreaba el.
- Da, si
ce ai auzit despre mine?, intreb si eu zambind luand paharul din plastic din
mana sa.
- Multe
chestii interesante, spune el.
Hmm..ma gandesc ce chestii. Dau paharul pe gat si ma ridic
sa-mi mai iau altul.
Imi umplu un pahar plin ochi si ma asez din nou la locul meu
langa baiatul misterios.
- Nu
te-am mai vazut pana acum. Cine esti?, intreb eu.
- Chris.
Incantat sa te cunosc. Sunt nou in scoala, spune el intinzandu-mi mana.
Dau mana cu el in timp ce ii privesc ochii albastrii ca
cerul. Superbi…
* Peste
2 ore*
- Te
impusc!!!, spun eu mimand cu mana un pistol si tragand in Chris razand isteric.
Rade incet, scuturandu-si capul.
- Ok,
cred ca ai baut deja destul!, spune el luandu-mi paharul din mana.
Nu ma opun. Ma ridic si ies din casa in curtea din spate. Ma
asez pe un scaun si privesc luna.
- Sa stii
ca nu te las aici! Te duc acasa!, striga Chris la cativa metri departare.
Nu ii acord atentie si continui sa ma uit la cerul negru
plin cu stele de o culoare alba ca perlele.
- Haide!!!,
striga el ridicandu-ma de pe scaun.
Dintr-o data imi pierd echilibrul si picioarele mi se clatina.
Inainte sa cad pe pamant, sunt sustinut de Chris. Reusesc sa ma ridic
tinandu-ma de gatul lui. Ajung sa stau fata in fata cu Chris, despartindu-ne
doar cativa centimetri.
Sunt tras mai aproape de el si sunt sarutat cu atata
pasiune incat cred ca ma topesc.
*
A doua zi dimineata*
Ma trezesc la auzul alarmei mele. Deschid ochii si observ ca
sunt in camera mea. Cum naiba am ajuns aici? Parca eram la petrecere. Mda,
poate Lucy si cu Nick m-au adus acasa. Poate doar Lucy de vreme ce Nick
obisnuieste sa isi petreaca noptile la Bianca acasa. Ma ridic in fund si observ
ca inca sunt imbracat ca aseara si ca sunt inca incaltat. Ce naiba? Poate Lucy
era prea ametita sa ma descalte. Imi dau baschetii jos si merg la baie sa imi
fac ritualul de dimineata, in timp ce ma si schimb pentru o zi de scoala.
Ma simt oribil, asa ca am avut dreptate, te simti foarte rau
dupa o petrecere. Ajung in bucatarie si gasesc un bilet de la mama spunand ca a
trebuit sa plece mai devreme la munca…din nou. Mama este singura care m-a crescut,
tatal meu a plecat la 1 an dupa ce m-am nascut eu. Mama este un avocat, asa ca
nu prea o vad in timpul saptamanii. Este mereu ocupata cu munca.
Imi pregatesc repede o omleta simpla, imi iau rucsacul si
plec la scoala. Ajung acolo si sunt intampinat de o Lucy si un Nick morti de
oboseala.
- Hey, ce
faci?, spune Lucy incet.
- Rau,
totusi merci ca m-ai adus aseara acasa.
- Ce? Nu
te-am dus eu.
- Nu?
- Nu.
- Atunci
cine m-a dus acasa?
- Poate o
fata draguuuuuta, spune Lucy zambind.
- Nu
cred, am spus eu plictisit.
- Care ar
fi problema? Nu te-am prea vazut cu fete pe aici pe la scoala, spune Nick.
- Exact.
Fetele sunt moarte dupa tine. Adica, uite-te in oglinda baietas! Arati super!,
spune Lucy deodata entuziasmata punandu-mi o oglinda in fata.
- Ok,
arat super!, spun eu zambind.
- Asa,
deci ai incredere. Ce mai astepti, Jay?
UN BAIAT!!! Un baiat, pentru numele lui Dumnezeu!!!
- Nimic.
- Aha,
ok!!! Deci esti timid!! N-ai de ce! Uite, de acum incolo o sa te ajut sa-ti
gasesti sufletul pereche. Ce zici?
- Daca
vrei tu…
- Ok, asa
ramane, spune ea zambind malefic.
Imi iau cartile pentru prima ora si plec de langa dulapior
luandu-mi la revedere de la prietenii mei. Ajung in clasa si ma asez, ca de
obicei, langa Tyler si Lucia.
- Hey, ce
faceti?, intreb eu.
- Bine
facem. Ai auzit ca profu’ nu vine la ora?, spune Tyler.
- Deci
avem ora libera?
- Asa se
pare, spune Lucia uitandu-se deasupra mea.
- Ce s-a
intamplat?, intreb eu confuz.
Ma uit in sus si vad un baiat frumusel care mi se pare cam
cunoscut.
- Hey
Jay! Ce mai faci?, spune el in timp ce s-a asezat in fata mea.
- Bine,
te cunosc de undeva?
Se intristeaza pentru un moment, apoi zambeste.
- Deci
nu-ti mai amintesti nimic despre mine?
- Ce?
- Petrecerea.
Numele meu este Chris! Chiar nu-ti amintesti?
Chris. Petrecere. Beat… OMG. Chris este baiatul cu care m-am
intalnit la petrecere si cu care m-am sarutat, la betie ce-i drept. Ce a fost
in capul meu? Ameteala, desigur. Totusi, e dragut baiatul.
- Oh,
Chris! Tu ce mai faci?
- Eu
super! M-am tot gandit la tine, spune el visator.
Ii arunc o privire urata si ma uit la Lucia care se holbeaza
la mine cu o privire confuza, apoi iar la Chris, care pare si el confuz.
- Ce vrea
Chris sa zica este ca era ingrijorat pentru mine pentru ca am baut cam prea
mult. Nu-i asa Chris?, intreb eu dandu-i o privire cu subinteles.
- Desigur,
spune el si mai confuz.
- Eu ma
duc afara. Vii cu mine Chris?, intreb eu.
- OK,
spune el zambind.
- Ne
vedem mai tarziu, spun eu Luciei si lui Tyler.
Ies din clasa. Merg de-a lungul coridorului urmat de Chris.
Deschid usa cabinei femeii de serviciu si astept ca el sa intre. Se opreste
chiar langa usa.
- Vrei sa
intru acolo?
- Da.
- De ce?
- Trebuie
sa vorbim.
Ridica din umeri si intra inautru aprinzand lumina. Intru si
eu si inchid usa in spatele meu. Cand ma intorc sunt atacat de un sarut dulce
si cald din partea lui Chris din bratele caruia nu as vrea sa plec niciodata.
Ok, deci, acesta a fost primul capitol. Cum vi s-a parut? Urat? Frumos? Excelent? Pot suporta criticile...chiar foarte bine (*sarcastic*). Oricum, as dori sa stiu ca macar o persoana imi citeste blog-ul, asa ca oricine citeste, te rog POST A COMMENT!
Multi pupici!!!
- Limoncito
