Hey guys! Deci..am ajuns la al cincilea capitol din poveste. Mi-am dat seama ca inceputul povestii nu este asa de incitant fata de sfarsit, asa ca va rog sa asteptati si sa vedeti cum se termina. Nu uitati, postez la fiecare doua zile. :)

Love Lasts Forever

Chapter 5 – Unexpected Can Happen

Lucy P.O.V.

        -    Imparti la 7 si x iti da 5. Ai inteles?, intreaba Tyler in timp ce eu incerc sa-mi dau seama daca foloseste fixativ sau nu pentru noua sa coafura. Alooo!, striga el fluturandu-si mana stanga in fata ochilor mei ce ma face sa ma trezesc din visare.

        -    Da, da. Totul este clar, spun eu cat mai hotarata.

        -    Lucy, daca nu esti atenta in viitor nu o sa poti sa inveti nimic, intelegi?, intreaba el serios. 

        -    Da, sigur, spun eu zambind fiind amuzata de seriozitatea lui.

        -    E ora 1 deja… Cred ca am terminat, spune el incepand sa-si stranga din lucrurile imprastiate pe banca.

        -    Of, am fizica prima ora. Teroare…

        -    Eu am geografie! Bine de mine, spune el razand.

        -    Haha, am spus eu tragandu-i o palma usoara peste umar. Nu stiu daca voi putea continua asa doua luni…

        -    Trebuie sa poti!, spune el incurajator.

        -    Si daca nu pot?

        -    Lucy!, tipa el fixandu-ma cu privirea. Tu esti puternica! Ai trecut prin chestii mai grele decat matematica! Rezolva-ti problemele cu Jay si cu Nick, iar dupa aceea totul o sa fie foarte usor!, spune el tinandu-ma de umeri apoi dandu-mi drumul si plecand din clasa, din nou, cu o tenta de roz in obraji.

Raman singura gandindu-ma la ce a spus.

        -    Merci…, spun eu in soapta.

Trebuie sa vorbesc cu Jay! Pronto!

Jay P.O.V.

Intru in scoala cu Chris langa mine vorbind despre diverse lucruri. Nici nu ajungem aproape de dulapioarele noastre ca sunt luat si tras cu forta de Lucy catre cabina femeii de serviciu. Oh God… Ma aseaza pe un scaun, incuie usa apoi se intoarce catre mine si aprinde becul.

        -    Trebuie sa vorbim!, spune ea cu o privire de nebuna.

        -    Hello si tie! Ce ai patit? Arati de parca ai mancat o tona de zahar!, spun eu uimit.

        -    Chestia este ca nu stiu ce s-a intamplat cu mine! Ma simt ciudat rau! Cred ca o sa vars! Dar asta nu conteaza! Trebuie sa vorbim! Oh, si hello!, spune gesticuland.

        -    Ok…sa vorbim inainte sa versi aici!

        -    Ok, Jay…

        -    Da?

        -    Stiai ca sunt tufa de Venetia la matematica, nu?

        -    Da, stiam!, spun eu razand.

        -    Trebuia sa imi rezolv tema asa de tare saptamana trecuta, incat imi trebuia liniste, doar liniste, asa ca m-am gandit ca singurul loc din scoala unde este liniste completa este baia handicapatilor. Ei, poate si biblioteca, dar acolo sunt numai tocilari notorii, spune ea facandu-ma sa fac ochii mari.

        -    Si?

        -    Si am asistat la discutia ta cu Lucia. Imi pare foarte rau, dar n-am vrut sa va intrerup. Nu stiam ca se va ajunge la subiectul acela in veci. Jay…

        -    Deci stii?

        -    Stiu. Si nu imi pasa deloc! Tu esti Jay! Prietenul meu pe vecie, nu-i asa? La bine si la greu, vom ramane impreuna mereu – pactul nostru.

        -    Deci, nu-ti pasa? Deloc?

        -    Desigur ca o sa ma supar daca nu ma duci chiar acum sa-mi cer scuze de la iubitul tau pentru scena de ieri, spune ea cu o privire cu subinteles.

        -    Ok, te duc, spun eu zambind.

        -    Apropo! E super dragut baiatu’ tau! Treaba buna ai facut!, spune ea entuziasmata.

        -    Wow, ce fericita esti!, rad eu. Ce s-a intamplat?

        -    Ohohoooo! Mai am de rezolvat chestii numai cu Nick si am terminaaat!

        -    Lucy, spun eu oprindu-ma pe holul scolii. Ce s-a intamplat?

        -    Nimic. Ma simt bine, spune ea calma dintr-o data. Vezi?

        -    Ok…ciudata Lucy. Calmeaza-te inainte sa dai ochii cu Chris!

O duc la Chris, ea isi cere scuze, apoi mergem cu totii la prima ora.

*Pranz*

Nick P.O.V.

Ajung primul (din nou) la masa in cantina si acum este cel mai greu moment pentru ca Bianca sta chiar la masa alaturata. Se tot uita la mine incontinuu.

        -    N-ai televizor acasa?, tip la ea facand-o sa se uite in tava ei de pe masa.

        -    Ouch! Probleme in paradis?, intreaba Lucia asezandu-se langa mine.

        -    M-a inselat! Iti vine sa crezi? Avea 2 iubiti!, tip eu.

        -    Cine e al doilea?, intreaba ea.

        -    Salut!, spune Jason morocanos asezandu-se la masa cu noi doi.

        -    El!, tip eu aratand catre Jason.

        -    Ce-i cu mine?, intreaba el.

        -    Ii povesteam ce s-a intamplat.

        -    Ei, nu pot s-o condam pe Bianca! Nici eu nu ma puteam decide prea usor cu cine sa raman dintre voi doi, spune ea zambind  meschin.

        -    Ha! Curva sigur a ales calea usoara!, pufneste Jason.

        -    Si totusi nu inteleg cum puteti fii asa calmi unul langa altul.

        -    Nu cred ca suntem inamici, nu-i asa? Adica, pitipoanca aia ne-a jucat pe amandoi, nu numai pe unul dintre noi.

        -    Asa-i, spune Jason cu gura plina.

        -    Buna ziua! Ce mai faceti? Barfe noi, ceva?, intreaba Lucy asezandu-se langa Jason uitandu-se urat la el. Asta ce cauta cu noi aici?

        -    Nu fii nerespectuoasa! Nick si cu el sunt prieteni acum. Ghici ce, Bianca i-a inselat pe fiecare cu celalalt, spune Lucia facand-o pe Lucy sa izbucneasca in ras.

Se opreste treptat din ras vazandu-ne privirile urate indreptate spre ea.

        -    Oricum…mmm..Nick! Da, Nick! Eu si cu Jay vrem sa vorbim cu tine dupa pranz, ok?

        -    Ok…, am spus eu. Va-ti rezolvat problema care nu o stiu?, intreb eu ridicandu-mi spranceana.

        -    Oh, da,da! Despre asta este si vorba! Unde este Tyler? N-a venit inca?

        -    Este ocupat cu un desen. A zis ca sare peste pranz, spune Lucia.

        -    Ah, ok…, spune Lucy dintr-o data foarte trista.

        -    Ce gasca nebuna…, spune Jason incet dar suficient de tare ca sa auzim si sa radem cu totii.

*Dupa pranz*

        -    El ce cauta aici?, intreb aratand catre Chris.

        -    El are un mare rol in chestia pe care o sa ti-o spun imediat, spune Jay.

        -    Ok…, spun eu.

        -    Deci, sunt gay!, spune Jay extrem de fericit fara sa mai astepte nici macar o clipita.

Ce???

        -    Si Chris este iubitul meu! Si imi pare rau ca esti ultimul care afla…

        -    Sper ca toata chestia asta este o gluma, nu? Daca da, atunci nu are haz, spun eu.

        -    Nick…, spune Lucy.

        -    Nu este o gluma, spune Jay serios.

        -    Ce? Cum poti sa spui chestia asta asa de nonsalant?, tip eu.

        -    Pentru ca nu cred ca este o mare chestie si sper ca nu ai nicio problema cu asta…, spune el.

        -    Nu-mi vine sa cred! M-am dezbracat in fata ta! Credeam ca suntem ca fratii!

        -    Suntem ca fratii…, spune Jay speriat.

        -    Nu mai suntem! Nici nu stiu daca am fost!, tip eu incepand sa ma departez.

        -    Nick…nu face asta…, spune Lucy luandu-ma de mana.

        -    Ba da! Fac asta!, imi smucesc mana si plec.

Ce tocmai s-a intamplat? Am trait 10 ani de prietenie in minciuna, iar lumea mea pare ca se destrama bucatica cu bucatica.

Ok...acesta a fost capitolul! Imi cer scuze din nou pentru unele cuvinte urate, dar stiti...trebuie sa le scriu ca sa caracterizez personajele (Jason). Deci..Nick nu accepta situatia lui Jay. Ce parere aveti? Credeti ca va trece peste socul initial si il va sustine pe Jay? Lasati comentarii cu parerile voastre. Va pup! Aveti mai jos o melodie care imi place mult si care am descoperit-o in serialul Pretty Little Liars. 

 - Limoncito