Ok..deci..incep sa devin frustrat. Adica..nu exista amatori de povesti gay in Romania asta mare? Oricum, eu voi continua sa postez. Sa fiu impacat ca am pus povestea pe internet.  Asaaaa! Urmeaza capitolul 3 din Love Lasts Forever! Sper sa va placa! Inca mai am sperante, e bine.. 

Love Lasts Forever

Chapter 3 – Trouble

Lucy P.O.V.

Urgh…Tema asta la matematica chiar imi da niste migrene. Credeam ca venind in baia handicapatilor unde este liniste tot timpul ma va ajuta, dar se pare ca e de niciun folos sa raman aici.

Ma ridic sa plec, dar aud pasi. Cineva a intrat in baie, ceea ce e ciudat pentru ca nu intra nimeni pe aici deobicei.

Ma asez inapoi pe capacul toaletei cu picioarele la piept ca sa nu ma vada cineva pe sub usa.

         -    Deci, de ce am venit aici?, intreaba o voce cunoscuta.

         -    Cred ca ai ceva sa-mi spui, domnule Sanchez!, spune o voce de fata.

Sanchez? Jay? Incerc sa ma ridic sa vad daca chiar el este. Ajung deasupra compartimentelor si trag o privire la cei care au intrat in baie. Lucia si Jay. Ce fac ei aici?

        -    Ce as putea sa tin secret fata de tine?

        -    Ohoooo! Ceva chiar foarte important!

        -    Ce?

        -    Cred ca ai uitat ca si eu am avut liber de la ora. Am putut sa ma plimb pe holuri. Si pe holuri se intampla multe chestii interesante. Chiar foarte interesante.

        -    Cum ar fi?

        -    Oh, cosuri de gunoi dand pe afara, podele nespalate si tu cu Chris!

Cine e Chris? Si ce secret are Jay?

        -    Pai doar nu credeai ca merg cu el sa vorbesc fara el, nu?

        -    Mie nu mi se parea ca vorbeai cu el!, pufneste Lucia.

        -    Dar ce faceam? Il calaream?

        -    Cred ca mai aveai un pic si asta faceai, spune Lucia taios.

        -    Oh…sper ca n-ai vazut…

        -    Oh ba da, am vazut!, spune ea in acelasi ton taios. Deci, ai ceva sa-mi spui?

Ma las jos cand Jay isi intoarce capul spre compartimente. Incepe sa se miste prin baie, probabil cautand ceva. Se uita pe sub fiecare usa, dar nu ma vede. Ce este asa de important?

        -    Ok, sunt gay Lucia. Si m-am intalinit cu Chris la petrecerea de aseara. Si imi place de el. Mult, a spus Jay intr-un ton serios.

Ce? Ce a spus? Gay? Jay? Daca ma gandesc mai bine, totul are sens. De ce n-a avut Jay o iubita pana acum? De ce nu se uita dupa fete? De ce pare mereu trist cand ii vorbesc despre vreo fata? Toate aceste intrebari au raspuns acum. Pentru ca este gay! Cum am putut fi asa de oarba? Proasta de mine…

       -    Lucy si Nick stiu?

Nu, nu stim!!!

       -    Nu. Si mie frica sa le spun. Daca ma resping?

Jay…

       -    Daca sunt prietenii tai adevarati, nu din interes, nu te vor respinge, mai ales ca sunteti prieteni, de cand? De 10 ani, nu?

Fix 10 ani.

       -    Da…

       -    Atunci nu ai de ce sa-ti fie frica.

       -    Nu stiu…

       -    Of…o sa fie bine, spune Lucia.

       -    Sper…, spune Jay rasufland.

Mai stau un minut, dupa care pleaca. Nu mi-am dat seama niciodata cat de nefericit este Jay. Cine este acest Chris? Nu am mai auzit de el.

Rasuflu si imi iau cartea de matematica. Ies din compartiment si imi dau cu putina apa pe fata, dupa care plec.

*Pranz*

Ma asez langa Nick ca de obicei la pranz asteptandu-i pe ceilalti trei. 

       -    Nick, ai observat ceva ciudat la Jay in ultima perioada?

       -    Nu. De ce?, spune el confuz.

       -    Doar intrebam.

Ridica din umeri. Imi mut privirea catre telefonul meu si  incep sa scriu un mesaj. Imediat aud cum mai multi oameni se aseaza la masa. Imi ridic privirea si in loc de trei vad patru.

       -    Hey!, spune Jay.

       -    Hey, spun eu si Nick in acelasi timp uitandu-ne unul la altul parca intrebandu-ne: “Cine e blondutul ala asa de dragut de langa Jay?”

Ok, poate doar eu ma gandesc asta, nu si Nick.

       -    Baieti, el este Chris. E nou la noi la scoala, spune Jay zambind.

Chris! Wow, Jay a facut chiar o treaba buna. Imi intind mana catre acest Chris cu zambetul pana la urechi.

       -    Chris! Ma bucur sa te cunosc!, spun eu.

Da mana cu mine zambind si el.

       -    Si eu pe tine, Lucy.

       -    Uh, imi stii numele deja!, chicotesc eu.

       -    Jay mi l-a spus, spune el calm starnind rasul Luciei si lui Tyler.

Dupa ce Chris da mana si cu Nick, incepem sa mancam, dar in liniste, ceea ce este ciudat. Zic sa destind atmosfera.

       -    Deci, Tyler! Ti-ai schimbat cumva rama la ochelari?

       -    Nu, sunt aceiasi, spune el zambind, ochii sai sclipind de la lumina soarelui reflectandu-se in ochelarii sai.

       -    Oh.

Continuam  sa mancam in liniste. Ce naiba..

       -    Jay! Am o fata pregatita pentru tine. E blonda. Ochi caprui. Ce zici?, spun eu mintind ca sa-i vad reactia.

Chris face ochii mari si se uita la Jay. Observ ca Jay il ia de mana pe Chris pe sub masa.

       -    Lucy, ti-am mai spus. Vreau sa-mi gasesc eu singur o fata. Nu sa-mi faci tu lipeala cu una, a spus el incercand sa vorbeasca normal dar mi-am dat seama ca ascunde ceva.

Ma uit la Lucia care are una dintre cele mai triste fete pe care le-am vazut si asta nu este ceva normal la Lucia. E mereu zambareata. Ok, deci deja m-am saturat, chiar daca au trecut doar 2 ore!

       -    Ok, ce ascunzi, Jay?, spun eu taios facandu-i sa tresara si pe el si pe Lucia.

       -    Lucy, ce ai?, intreaba Nick. Chiar ti-a spus asa.

       -    Stiu, doar ca ascunde ceva. Jay, spune!, spun eu de data asta mai dulce.

       -    Nu ascund nimic.

       -    Jay…

       -    NU ASCUND NIMIC!, tipa el facand toata cantina sa se uite la el.

Se ridica de la masa, il ia pe Chris de mana si pleaca.

       -    Ok, deci, asta a fost super ciudat!, spune Tyler. Ce se intampla cu Jay si cu tine?

       -    Nimic. Doar vreau sa-mi spuna odata adevarul.

Lucia isi mijeste ochii uitandu-se la mine.

       -    Stii?, intreaba ea socata.

       -    Da, stiu!, strig eu.

       -    Ce stii?, intreaba Nick si Tyler in acelasi timp.

Lucia se ridica luandu-l pe Tyler si incepand sa vorbeasca cu el in soapta mergand spre iesire.

       -    CEE??, a striga Tyler la jumatatea drumului.

Se pare ca singurul care nu stie este Nick acum.

       -    Lucy. Spune-mi! Ce s-a intamplat?

       -    Am fost orbi, Nick. Asta s-a intamplat! Ii era frica sa ne spuna!

       -    Ce?

       -    Gandeste pentru o data in viata ta si da-ti seama singur. Il stii mai bine pe Jay decat noi toti! Trebuie sa ai macar vreo banuiala.

Ma ridic si eu de la masa lasandu-l pe Nick cu ochii in soare.

*Ora de matematica*

       -    Am observat ca exista elevi cu note mici care s-ar putea sa pice aceasta materie anul acesta, asa ca voi impune o metoda noua de invatare, spune Dl Wilson, profesorul nostru de matematica.

Super…alta metoda…

       -    Am pus numele acestor elevi in acest bol si numele celor mai buni elevi in celalalt bol. Voi extrage un elev cu note mici apoi unul cu note mari, iar cei doi vor face meditatii impreuna, aici la scoala, intr-o zi care le convine amandurora. Deja am vorbit cu directorul scolii. Este complet de acord.

Grrr….O ora in plus de matematica pe saptamana? Omoara-ma acum!!

***

       -    Lucy Clarke!, spune profesorul.

Imi ridic mana asteptandu-mi parca sentinta la moarte.

       -    Pe tine te va ajuta Tyler Ridgeway!

Chicotesc in sinea mea. Tyler este prietenul meu. Normal ca o va lua usor cu mine. Ma uit la el si vad un zambet malefic. Oh doamne…nu!!!

Siii..am schimbat design-ul blogului. Cum vi se pare?? :)

- Limoncito