Hello, guys! E duminica...e innorat aici la Buzau..dar e timpul pentru capitolul 13 din Love Lasts Forever..poate si cu putin sau mai mult ghinion pentru Nick..din pacate. Enjoy! :)

Love Lasts Forever

Chapter 13 – Say It All Over Again

Chris P.O.V.

Uh..sper ca Nick e ok. M-am decis sa-i fac o vizita. Nu sunt eu foarte apropiat de el, dar Jay este, asa ca sunt ingrijorat pentru el. Daca moare, Jay isi pierde cel mai bun prieten si nu va trece foarte repede peste acest incident.

Deschid usa de la salonul privat in care fusese dus dupa operatie. Intru, imi ridic ochii catre pat si scap sacosa cu fructe din mana. Nick si Jay se saruta.

Jay il impinge pe Nick cu putere si se departeaza de el cativa pasi, apoi se uita la mine cu ochii ingroziti, in timp ce toti se holbeaza la noi.

Ma aplec si iau sacosa. O arunc catre Nick care pare socat.

       -    Ce inseamna asta?, soptesc catre Jay, incapabil sa vorbesc mai tare.

Isi intoarce privirea catre Nick, apoi iar se uita la mine. Nu spune nimic. O lacrima mi se scurge pe obraz.

       -    Nick tocmai a iesit din operatie si l-a sarutat pe Jay. El nu are nimic de a face cu asta, spune Tyler uitandu-se catre Jay care intre timp s-a asezat pe un scaun incepand sa tremure.

Ma uit in ochii lui Nick si imi dau seama ca nu stie nimic din ce se intampla acum. Ma asez langa Jay si il iau in brate.

Lucy P.O.V.

Ma intorc catre Nick.

       -    Ce a fost asta? De ce l-ai sarutat?, spun eu.

       -    Ce?, spune nedumerit.

       -    L-ai sarutat pe Jay! De ce ai facut-o?

       -    Cine e Jay?, intreaba el uitandu-se fix in ochii mei. Unde sunt?

Imi ridic privirea catre Jay care impietrise acolo pe scaun la ultima replica a lui Nick.

       -    Jay e cel mai bun prieten al tau, spune Lucia apropiindu-se.

       -    Dar, nu e baiat? De ce l-as saruta?, intreaba si mai confuz.

       -    Tocmai asta ne intrebam si noi…, spun eu asezandu-ma pe un scaun. Stii cine sunt eu?, intreb cu ochii umezi.

Incearca sa zica ceva, dar nimic nu-i iese pe gura. Niciun cuvant. Niciun sunet. Nicio sclipire in ochi. Tyler iese afara sa cheme un doctor, iar Lucia se aseaza pe pat stand langa Nick.

       -    Uh..Ce s-a intamplat? Unde sunt?, intreaba el.

       -    Esti la spital, ai fost operat si acum esti bine, spune Lucia.

Si asta se intampla de inca vreo doua ori pana soseste Tyler cu doctorul. 

Dupa o examinare amanuntita, doctorul da verdictul. De acum incolo, memoria lui Nick se va reseta din 5 in 5 minute. Exista sanse ca starea sa i se amelioreze, dar acestea sunt foarte mici.

Imi pun capul in maini si incep sa plang. Simt pe cineva asezandu-se langa mine si imbratisandu-ma frecandu-mi spatele. Dupa stransoare imi dau seama ca e Tyler. Nici nu mai incerc sa ma impotrivesc.

Parintii lui Nick sosesc si ei peste o jumatate de ora. Cum intra in salon sunt cuprinsi de emotie. Probabil doctorul le-a spus deja ce s-a intamplat.

       -    Ce s-a intamplat? Unde sunt?, intreaba din nou Nick.

Incep sa detest acele doua intrebari. Ma ridic si plec spre casa.

*Luni, la scoala*

Ne asezam cu totii la masa de pranz. Analizez fetele fiecaruia dintre prietenii mei. Incruntate. Se joaca cu mancarea. De parca eu nu as face la fel.

       -    Hey indiferentilor!, vorbeste/tipa o voce, oh, asa de cunoscuta noua..

Ma intorc si o vad pe inegalabila Bianca cu parul mai roscat ca niciodata si, desigur, fardata excesiv.

Nimeni nu-i raspunde, asa ca ea continua.

       -    Um..o sa incerc sa nu spun nimic despre faptul ca v-ati inmultit.., spune ea uitandu-se la Chris si Jason. Daaaar, unde este Nick? Este adevarat ca l-ati inlocuit cu Mister Perfect de acolo?, zice ea “seducatoare” catre Jason facandu-i cu ochiul.

Jason isi arata fata dezgustata si reusesc sa deslusesc ce isi zice siesi: “Nu-mi vine sa cred ca mi-a placut de asta!”

Lucia devine rosie de furie. Se ridica si ii arata un zambet fals Biancai.

       -    Oh draga, ce ai zice daca ai incerca sa vorbesti normal, nu ca o tata?

Bianca face ochii mari in timp ce noi, ceilalti de la masa ne abtinem sa nu radem.

       -    Sau, cum ar fi daca ti-ai misca fundul in-curand-siliconat din fata noastra cand incercam sa mancam si daca nu ai mai vorbi niciodata de Nick, doar daca nu vrei sa-mi infig furculita in capatana ta?, tipa cu furculita in mana, atragand atentia intregii cantine, care incepe sa aplaude.

Pitipoanca se intoarce inspaimantata catre usa de iesire si pleaca, nu inainte ca tocul de 15 de cm sa i se rupa.

       -    Ieftini…, soptesc eu zambind.

*Acasa*

Ma arunc in pat si imediat incep sa ma holbez la tavan. Ma intorc pe partea dreapta si vad teancul gigantic de caiete care trebuie studiate. Imi aduc aminte ca BAC-ul este peste 3 saptamani. Daram teancul si ma intorc pe cealalta parte.

Nick P.O.V.

Ma trezesc intr-o camera alba, complet imaculata impanzita de zeci de biletele colorate lipite de pereti, mese si pat.

       -    Ce s-a intamplat? Unde sunt?, soptesc.

Incep sa citesc cateva dintre biletele. “Ai avut un accident”. Am avut un accident? “Acum esti bine”. Phiu… “Jay este cel mai bun prieten al tau”…

Imi plimb ochii prin incapere si observ o femeie dormind intr-un fotoliu. Imi ridic mainile ca sa le pot studia, apoi mi le duc catre fata.

Fac ochii mari si ma holbez catre usa.

       -    Ce s-a intamplat? Unde sunt?

     Ok..deci, Nick nu mai e Nick. Credeti ca isi va reveni? Ca totul va reveni la normal cu gasca noastra? Lasati comentarii cu parerile voastre! Va pup! <3

- Limoncito