Hey, guys! Ce mai faceti? Sper ca bineee..ca doar sunteti pe blogul meu, nu? :)) Oricum, urmeaza capitolul 12 din Love Lasts Forever! Enjoy! :D

Love Lasts Forever

Chapter 12 – Good, Bad And Strange

Lucy P.O.V.

       -    Iti mai amintesti vara trecuta cand am fost la mare?, il intreaba Jay pe Nick.

       -    Da, spune el asezandu-se mai bine pe perna sa de pe patul de spital.

       -    A fost asa de super…soarele…marea…relaxare…, spune Jay visator.

       -    Mdaa…asa de super a fost faptul ca m-am ars!, strig Nick facandu-ne pe mine si pe Jay sa radem.

       -    Tu n-ai vrut sa pleci de la soare!, spun eu.

       -    Hai sa terminam cu subiectul asta, spune Nick dupa care tuseste.

Tuseste adanc de inca cateva ori, asa ca ma ridic de pe scaun. Umplu un pahar cu apa si i-l dau sa bea, dar el tot tuseste. Pun paharul pe masa si il iau de mana in timp ce el nu se opreste din tusit.

       -    Nick…esti bine?, intreb eu.

Dintr-o data un siroi de sange se scurge din gura sa, in timp ce ochii ii sunt dati peste cap.

       -    Nick!!, tipam amandoi.

Ma ridic repede si strig dupa un doctor. Dupa cateva secunde soseste si ne cere sa iesim din salon. Ne asezam pe scaunele din sala de asteptare.

       -    Suna-i pe parintii lui!, spune Jay speriat.

       -    Sunt in cealalta parte a tarii! Doar ce ne-au spus ca pleaca la o intalnire de afaceri. Nu credeau ca starea lui Nick se putea inrautati!,  strig eu .

Liniste.

       -    Si ce facem?

       -    Nimic, doar asteptam…O sun pe Lucia.

       -    Ok…, spune Jay ingandurat.

Ma uit la el indelung.

       -    Ce e?, intreaba el iritat.

       -    Il suni tu pe Tyler?, spun eu cu ochii inlacrimati.

Il cuprinde o stare si mai trista, iar mai apoi isi scoate telefonul din buzunar. Formez numarul Luciei si astept sa raspunda.

       -    Daaa?, aud o voce mult prea fericita.

       -    Lucia…Nick a fost implicat intr-un accident si s-au complicat lucrurile.

       -    Ce???, tipa ea.

       -    Poti veni la spital? Mai multe persoane nu strica…

       -    Sigur…, sopteste ea. Ajung in 20 de minute.

       -    Ok. Pa!, spun eu si inchid.

Ma uit la Jay care a vorbit cu Tyler. 

       -    Vine si el.

       -    Bun…, spun eu rasufland.

Doctorul intre doua varste intra in sala de asteptare incruntat. Ne ridicam si il ascultam.

       -    Prietenul vostru prezinta o hemoragie intercraniana. Va trebui dus in operatie, unde  voi incerca sa opresc aceasta hemoragie. Imi cer scuze acum, dar trebuie sa ma grabesc.

       -    Multumim, spune Jay in timp ce eu ma asez pe scaun plangand.

       -    Tocmai cand isi revenise! Tocmai cand eram ca odinioara! Tocmai acum!, tip eu din frustrare.

Jay ma imbratiseaza strans.

       -    Shhh…gata..o sa fie bine.

*Dupa operatie*

Operatia dureaza aproape 3 ore, dupa care mergem in salonul lui Nick. Este conectat la vreo 10 masinarii diferite si are un bandaj mare pe cap. Intre timp au sosit si Lucia si Tyler, asa ca toti ne apropiem de Nick, dupa cateva minute, fiecare gasindu-si un loc prin incapere.

Incep sa ma uit insistent la Nick sperand sa traiasca, sperand sa apuce sa-l vada pe Jay fericit, sperand sa o vada pe sora lui mai mica la scoala, sa ma vada pe mine in sfarsit normala cat de cat.

       -    Doctore…, sopteste Jay.

Ma intorc catre usa unde sta acelasi doctor incruntat.

       -    Copii, in timpul operatiei a avut loc o complicatie, asa ca a trebuit sa indepartez o parte din lobul temporal al prietenului vostru.

       -    Doamne…, pufneste Lucia.

       -    In lobul temporal sunt stocate amintirile, gesturile, reflexele, lucrurile care fac o persoana ceea ce este, asa ca este foarte probabil ca el sa nu mai fie acelasi om pe care il stiti. Imi pare foarte rau…, spune el apoi pleaca.

Ma holbez la usa care se inchide in urma doctorului, apoi ma uit la Nick. Asa de linistit. Asa de pasnic. Te rog fii tot tu, te rog!

*Dupa cateva ore*

Ies din camera lui Nick ca sa-mi iau ceva de mancare. Ajung langa un aparat mare cu sandwichuri, chipsuri si bauturi. Bag cateva monede, apas pe buton, dar nimic nu se intampla.

       -    Aparat tampit!, strig eu.

       -    Vrei sa te ajut?, intreaba Tyler stand langa mine.

Ma uit in ochii lui de un verde puternic accentuat de stalucirea lentilelor de contact. Mi-e dor de tine… Vreau doar sa ma sustina cineva...Il vreau pe Tyler… Ma intorc catre aparat, apoi ma intorc din nou catre el cu o privire fulgeratoare.

       -    Nu mersi! Mai bine mor de foame decat sa te retin din invatat pentru BAC!, tip si plec.

Ma intorc in camera lui Nick, unde Jay se sprijina de umarul Luciei.

       -    Nu trebuia sa se trezeasca deja?, intreb eu primind ca raspuns doar ridicari din umeri.

Ma asez langa Nick pe pat, ma aplec catre el si ii dau o palma peste fata, ceea ce provoaca un tipat din partea Luciei. Niciun rezultat. Ma ridic si ma sprijin de perete.

       -    De ce ai facut asta?, tip Jay.

       -    Taci…, soptesc eu.

Tyler intra in camera cu multe pungi cu mancare in maini. Imparte cate 2 sandwichuri lui Jay si Luciei, pune pe masa inca unul pentru el, apoi vine catre mine si imi inmaneaza si mie unul, ceea ce declanseaza un foc in mine.

        -    Nu te pot lasa sa mori de foame, afirmeaza el intorcandu-se catre scaunul sau.

Ma uit la sandwich. Doar unul? Atat valorez eu pentru el? Un singur sandwich? Eh…defapt…pentru atat am platit…Mda..

Un zgomot venind de la Nick ne atrage atentia tuturor. Ma apropii de el.

       -    Nick?

Isi ridica pleoapele si cerceteaza camera cu greu.

       -    Nick? Zi ceva…

Isi inchide ochii.

       -    Ouch…, sopteste el.

Zambim cu totii si ma simt de parca o piatra mi s-a ridicat de pe inima.

       -    Ce s-a intamplat?, intreaba el tot incet.

       -    Ai avut o hemoragie la creier, spun eu incet. Stii cine suntem?

       -    Da…Lucy…Jay…Lucia…Tyler…, spune el cu greu zambind la numele lui Jay.

Rasuflam usurati.

       -    Ti-am sunat parintii. O sa vina si ei cat de repede pot.

       -    Deja simt tensiunea dintre tine si Tyler…, spune el zambind.

       -    Numai la asta te poti gandi acum?, intreb eu.

       -    Eh…voi doi sunteti facuti unul pentru altul…, zambeste iar.

M-am uitat la Jay cu o expresie ciudata. Nick nu ar spune niciodata asta. Eh…poate a decis sa fie mai intelegator cu alegerile prietenilor sai….

       -    Vrei niste apa?, intreaba Jay.

       -    Mhm…

Jay umple paharul cu apa cu un pai in el si i-l ofera lui Nick. Bea si il pune pe masa.

       -    Ma deranjeaza ceva la ceafa…Te uiti tu, Jay?

       -    Da!

Jay se uita.

       -    Este firul de la ventilator, trebuie lasat acolo, spune Jay ramanand aproape de Nick inca cautand dupa ceva ce ar putea sa-l deranjeze pe Nick.

       -    Ok…, spune Nick zambind uitandu-se fix in ochii lui Jay facandu-ma sa ma incrunt.

Nick se ridica un pic si in urmatoarea secunda sunt martora la un sarut dintre Nick si Jay.

Ok...acesta a fost capitolul. Sper ca v-a placut. Va rog lasati comentarii multe multe multe. Parerile voastre sunt foarte importante pentru mine. Va pup! <3

- Limoncito