miercuri, 11 septembrie 2013


Hey, guys! Ce faceti?! Cum mai sunteti? :) Daca va intrebati acelasi lucru despre mine...eu sunt ok. Astept inceperea scolii. Sunt curios de cum o sa fie intr-un nou colectiv...bla bla bla. :D Oricum, urmeaza, pentru deliciul vostru, capitolul 14 din Love Lasts Forever - aveti si coperta povestii (care eu am facut-o pentru voooi :3) in dreapta ecranului. Enjoy! :)

Love Lasts Forever
Chapter 14 – Rejection

Lucy P.O.V.

Sunt trezita de sunetul telefonului. Pff..deja ora pranzului. Imi dreg vocea si raspund la telefon. Mama lui Nick.
       -    Lucy..doctorii i-au gasit inca o hemoragie la creier, a spus ea printre hohote. Ar trebui sa veniti cu totii. Acum trebuie sa iasa din operatie.
       -    Desigur, doamna Forrester.

Inchid telefonul si il arunc in cealalta parte a patului. Ma intind inapoi in pat. Nu e bine. Deloc. Incep sa plang. Incep sa derulez in minte momente fericite alaturi de Nick, apoi imi amintesc ca trebuie sa imi sun prietenii.

*Peste o ora*

Ne asezam cu totii pe canapelele din camera de asteptare a spitalului. 
Imediat, un doctor se apropie de parintii lui Nick. Ma ridic de pe scaun increzatoare.
       -    Am facut ce am putut, dar Nick a intrat intr-o coma profunda din care este foarte probabil sa nu se mai trezeasca niciodata. Imi pare foarte rau.

Raman in picioare incremenita, in timp ce aud scartaitul puternic al scaunului lui Jay in timp ce se tranteste pe el.

Suntem dusi in acelasi salon privat unde Nick este conectat la si mai multe aparate decat ultima data. Un ventilator respira pentru el si este hidratat printr-o perfuzie.

Jay nu rezista imaginii asa ca ramane afara insotit de Chris. Ma asez pe un scaun de langa pat si il iau de mana pe Nick.

*Peste 15 zile*

Dupa 15 zile de coma fara sa se trezeasca, 15 zile fara activitate cerebrala, 15 zile mort, teoretic, Nick a fost deconectat de la masinariile care il tineau in viata azi la ora 13. Acum e mort, practic. Am stat langa el tot timpul. Pana la ultima bataie a inimii. Pana la ultima suflare.

Am ajuns in parc, nu stiu cum. Ma asez pe o banca si ma holbez, din nou, la vrabiile din copaci, ca atunci cand Tyler s-a asezat langa mine si s-a despartit de mine.

Acum el este plecat la Houston. Interviu pentru facultate. Nici macar nu a dat BAC-ul inca. Dar, ce pot sa zic.. El e Tyler.

Simt cum se aseaza langa mine cineva. Ma intorc.
       -    Ma gandeam ca vei fi aici, spune Jay.
       -    Cum?
       -    Mereu vii aici cand treci printr-o perioada grea.

Ma gandesc un pic, apoi il aprob. Trec minutele in tacere. Soarele incepe sa apuna, cerul colorandu-se in portocaliu, rosu si galben.
       -    Trebuie sa trecem peste asta. Trebuie macar sa incercam, spune el uitandu-se catre bolta.
       -    Da.., spun jucandu-ma cu degetele.

*In ziua probei de Limba Romana*

Lucia P.O.V.

       -    La ce facultate mergi?, ma intreaba Jason in timp ce asteptam sa intram in salile de clasa.
       -    Facultatea de Drept in New York. Deja m-au acceptat. Tu?, intreb tensionata. 
       -    Eu am interviu la Facultatea de Stiinte Economice din Philadelphia, spune el zambind.

Fata mi se lumineaza si il imbratisez.
       -    Asa de aproape!, tip eu.
       -    Stiu!, spune el razand. Doar o ora de mers cu masina.
       -    Si jumatate de ora cu metroul, zambesc sarutandu-l.

*Dupa examenul la Limba Romana*

Chris P.O.V.

       -    Deci cei de la Seattle te-au ca si acceptat, huh?, il intreb pe Jay asezandu-ne pe o banca.
       -    Oh wow…Da, a fost usor, Chris. M-am descurcat. Tu ce ai facut?, ma intreaba.
       -    La fel, dar vreau sa stiu despre facultatea ta.
       -    Da, Seattle este este foarte probabil, spune el dand cu piciorul intr-o pietricica.

Cealalta parte a tarii…
       -    Si cred ca aleg totusi San Francisco, spune el serios.

Ma uit la el surprins.
       -    De ce?, il intreb.
       -    Ca sa fim mai aproape unul de altul, imi spune dand iar cu piciorul intr-o pietricica.

Incep sa ma simt vinovat. Vinovat ca il privez de la cel mai bun program de arhitectura din S.U.A. doar pentru ca vreau sa-l vad de doua ori pe saptamana. Dar sunt 4 ani..care vor fi foarte lungi daca merge la Seattle.
       -    Nu te pot lasa sa faci asta, spun eu.
       -    Ce?, intreaba uitandu-se la mine incruntat din cauza soarelui care ii intra in ochi.
       -    Du-te la Seattle. O sa incercam sa ne intalnim macar de doua ori pe luna, ok?
       -    Chris…
       -    Niciun “Chris..”. Trebuie sa-mi promiti, totusi, ca ma vei suna in fiecare zi, oricat de ocupat vei fi, spun gesticuland.
       -    Serios?, intreaba el.
       -    Serios. Acum promite!
       -    Promit, spune el imbratisandu-ma si sarutandu-ma.

*O saptamana dupa Bacalaureat*

Lucy P.O.V.

Intru pe poarta scolii si deja imi vad prietenii. Ma apropii de ei zambind, chiar daca imi vine sa plang. Vreau sa fug departe unde nimeni nu ma poate gasi. Sa scap de toata povestea/scenariu de telenovela cu Nick. De privirea coplesitoare a lui Tyler. De miile de “ramas-bun” ale celor 2 indragostiti – Jay si Chris. De apropierea surprinzatoare dintre Lucia si Jason…De tot.
       -    Lucy!!!, tipa Jay incruntat fara sa-i dea drumul la mana lui Chris. Te asteptam de 15 minute. Ai spus sa te asteptam sa ne uitam toti impreuna la rezultate!
       -    Imi pare rau!, spun eu rusinata. Traficul…
       -   Hai, lasa, nu-i nimic. Oh my god…sunt asa de emotionat, spune el.

Ne apropiem de panoul plin de foi cu nume si numere.

Alberts…Brown…Clarke…Eu sunt..Lucy Clarke.
       -    Admis!!!, striga Jason in gura mare urmat de Lucia si Tyler spunand acelasi lucru.

Ma uit in stanga mea si ii vad ce cei doi iubitei sarutandu-se…au trecut si ei. Ma uit din nou pe foaia din fata mea. Lucy Clarke..
       -    Lucy, admisa?, intreaba Tyler din dreapta mea.

Rasuflu si inghit in sec.
       -    Respinsa.

     Ok..acesta a fost capitolul 14. Ce credeti despre Lucy? Dar despre moartea lui Nick? Lasati comentarii cu parerile voastre mai jos. Va pup pe toti! <3


                                                                                                                                     - Limoncito





2 comentarii:

  1. DRAGUL MEU PRIETEN PT CA ASA TE CONSIDER DE ACUM INAINTE AM STAT TOATA NOAPTEA SA TE CITESC DAR MI-A SFASIAT INIMA CU MOARTEA LUI NICK NU VREAU SA MOARTE MAI ALES CU NISTE PUSTI PREA A DISPARUT BRUSC NICK CHESTIA ACU ACCIDENTUL EU AS FI COMPLICAT LUCRURILE MA SIMT MAI SINGUR FARA NICK AS FI DAT ALT FINAL (POATE SPUI CA A FOST UN VIS URAT) SCUZE NU CRED SA MEARGA CHESTIA CU RESPINGEREA LUI LUCY INDREAPTA UN PIC LUCRURILE MACAR SA TREACA LA CONTESTATIE INCA O OBSERVATIE DRAGULE AI FACUT O EROARE DACA ACTIUNEA SE PETRECE IN SUA NU POT DA EXAMEN LA ROMANA SUNT CETATENI AMERICANI SI MI-AR FI PLACUT MULT O SCENA DE DRAGOSTE INTE JAY SI CHRIS LIPSESTE DIN MICUTA TA POVESTIRE DACA E O POVESTIRE GAY TREBUIE SA FIE SI O ASEMENEA SCENA CU SCUZE DACA PRIN SUGESTII TE AM INOPORTUNAT ITI UREZ SUCCES SI MULTA INSPIRATIE PT FINAL NUMAI BINE KISS

    RăspundețiȘtergere
  2. Hey! Si mie imi pare rau pentru Nick, dar chiar nu m-am putut gandi la o continuare pentru el..si decat sa fie un personaj inutil.. Nu m-ai inoportunat in niciun fel, te asigur! Sunt parerile tale si le iau in considerare. :) Kiss.

    RăspundețiȘtergere