Hey, guys! Ce faceti?! Cum mai sunteti? :) Daca va intrebati acelasi lucru despre mine...eu sunt ok. Astept inceperea scolii. Sunt curios de cum o sa fie intr-un nou colectiv...bla bla bla. :D Oricum, urmeaza, pentru deliciul vostru, capitolul 14 din Love Lasts Forever - aveti si coperta povestii (care eu am facut-o pentru voooi :3) in dreapta ecranului. Enjoy! :)
Love Lasts Forever
Chapter 14 – Rejection
Lucy P.O.V.
Sunt trezita de sunetul telefonului. Pff..deja ora
pranzului. Imi dreg vocea si raspund la telefon. Mama lui Nick.
- Lucy..doctorii
i-au gasit inca o hemoragie la creier, a spus ea printre hohote. Ar trebui sa
veniti cu totii. Acum trebuie sa iasa din operatie.
- Desigur,
doamna Forrester.
Inchid telefonul si il arunc in cealalta parte a patului. Ma
intind inapoi in pat. Nu e bine. Deloc. Incep sa plang. Incep sa derulez in
minte momente fericite alaturi de Nick, apoi imi amintesc ca trebuie sa imi sun
prietenii.
*Peste
o ora*
Ne asezam cu totii pe canapelele din camera de asteptare a
spitalului.
Imediat, un doctor se apropie de parintii lui Nick. Ma ridic de pe
scaun increzatoare.
- Am
facut ce am putut, dar Nick a intrat intr-o coma profunda din care este foarte
probabil sa nu se mai trezeasca niciodata. Imi pare foarte rau.
Raman in picioare incremenita, in timp ce aud scartaitul
puternic al scaunului lui Jay in timp ce se tranteste pe el.
Suntem dusi in acelasi salon privat unde Nick este conectat
la si mai multe aparate decat ultima data. Un ventilator respira pentru el si
este hidratat printr-o perfuzie.
Jay nu rezista imaginii asa ca ramane afara insotit de
Chris. Ma asez pe un scaun de langa pat si il iau de mana pe Nick.
*Peste
15 zile*
Dupa 15 zile de coma fara sa se trezeasca, 15 zile fara
activitate cerebrala, 15 zile mort, teoretic, Nick a fost deconectat de la
masinariile care il tineau in viata azi la ora 13. Acum e mort, practic. Am
stat langa el tot timpul. Pana la ultima bataie a inimii. Pana la ultima
suflare.
Am ajuns in parc, nu stiu cum. Ma asez pe o banca si ma
holbez, din nou, la vrabiile din copaci, ca atunci cand Tyler s-a asezat langa
mine si s-a despartit de mine.
Acum el este plecat la Houston. Interviu pentru facultate. Nici
macar nu a dat BAC-ul inca. Dar, ce pot sa zic.. El e Tyler.
Simt cum se aseaza langa mine cineva. Ma intorc.
- Ma
gandeam ca vei fi aici, spune Jay.
- Cum?
- Mereu
vii aici cand treci printr-o perioada grea.
Ma gandesc un pic, apoi il aprob. Trec minutele in tacere.
Soarele incepe sa apuna, cerul colorandu-se in portocaliu, rosu si galben.
- Trebuie
sa trecem peste asta. Trebuie macar sa incercam, spune el uitandu-se catre
bolta.
- Da..,
spun jucandu-ma cu degetele.
*In
ziua probei de Limba Romana*
Lucia P.O.V.
- La ce
facultate mergi?, ma intreaba Jason in timp ce asteptam sa intram in salile de
clasa.
- Facultatea
de Drept in New York. Deja m-au acceptat. Tu?, intreb tensionata.
- Eu am
interviu la Facultatea de Stiinte Economice din Philadelphia, spune el zambind.
Fata mi se lumineaza si il imbratisez.
- Asa de
aproape!, tip eu.
- Stiu!,
spune el razand. Doar o ora de mers cu masina.
- Si
jumatate de ora cu metroul, zambesc sarutandu-l.
*Dupa
examenul la Limba Romana*
Chris P.O.V.
- Deci
cei de la Seattle te-au ca si acceptat, huh?, il intreb pe Jay asezandu-ne pe o
banca.
- Oh
wow…Da, a fost usor, Chris. M-am descurcat. Tu ce ai facut?, ma intreaba.
- La fel,
dar vreau sa stiu despre facultatea ta.
- Da,
Seattle este este foarte probabil, spune el dand cu piciorul intr-o pietricica.
Cealalta parte a tarii…
- Si cred
ca aleg totusi San Francisco, spune el serios.
Ma uit la el surprins.
- De ce?,
il intreb.
- Ca sa
fim mai aproape unul de altul, imi spune dand iar cu piciorul intr-o pietricica.
Incep sa ma simt vinovat. Vinovat ca il privez de la cel mai
bun program de arhitectura din S.U.A. doar pentru ca vreau sa-l vad de doua ori
pe saptamana. Dar sunt 4 ani..care vor fi foarte lungi daca merge la Seattle.
- Nu te
pot lasa sa faci asta, spun eu.
- Ce?,
intreaba uitandu-se la mine incruntat din cauza soarelui care ii intra in ochi.
- Du-te
la Seattle. O sa incercam sa ne intalnim macar de doua ori pe luna, ok?
- Chris…
- Niciun
“Chris..”. Trebuie sa-mi promiti, totusi, ca ma vei suna in fiecare zi, oricat
de ocupat vei fi, spun gesticuland.
- Serios?,
intreaba el.
- Serios.
Acum promite!
- Promit,
spune el imbratisandu-ma si sarutandu-ma.
*O
saptamana dupa Bacalaureat*
Lucy P.O.V.
Intru pe poarta scolii si deja imi vad prietenii. Ma apropii
de ei zambind, chiar daca imi vine sa plang. Vreau sa fug departe unde nimeni
nu ma poate gasi. Sa scap de toata povestea/scenariu de telenovela cu Nick. De
privirea coplesitoare a lui Tyler. De miile de “ramas-bun” ale celor 2
indragostiti – Jay si Chris. De apropierea surprinzatoare dintre Lucia si
Jason…De tot.
- Lucy!!!,
tipa Jay incruntat fara sa-i dea drumul la mana lui Chris. Te asteptam de 15
minute. Ai spus sa te asteptam sa ne uitam toti impreuna la rezultate!
- Imi
pare rau!, spun eu rusinata. Traficul…
- Hai,
lasa, nu-i nimic. Oh my god…sunt asa de emotionat, spune el.
Ne apropiem de panoul plin de foi cu nume si numere.
Alberts…Brown…Clarke…Eu sunt..Lucy Clarke.
- Admis!!!,
striga Jason in gura mare urmat de Lucia si Tyler spunand acelasi lucru.
Ma uit in stanga mea si ii vad ce cei doi iubitei
sarutandu-se…au trecut si ei. Ma uit din nou pe foaia din fata mea. Lucy
Clarke..
- Lucy,
admisa?, intreaba Tyler din dreapta mea.
Rasuflu si inghit in sec.
- Respinsa.
Ok..acesta a fost capitolul 14. Ce credeti despre Lucy? Dar despre moartea lui Nick? Lasati comentarii cu parerile voastre mai jos. Va pup pe toti! <3
- Limoncito
DRAGUL MEU PRIETEN PT CA ASA TE CONSIDER DE ACUM INAINTE AM STAT TOATA NOAPTEA SA TE CITESC DAR MI-A SFASIAT INIMA CU MOARTEA LUI NICK NU VREAU SA MOARTE MAI ALES CU NISTE PUSTI PREA A DISPARUT BRUSC NICK CHESTIA ACU ACCIDENTUL EU AS FI COMPLICAT LUCRURILE MA SIMT MAI SINGUR FARA NICK AS FI DAT ALT FINAL (POATE SPUI CA A FOST UN VIS URAT) SCUZE NU CRED SA MEARGA CHESTIA CU RESPINGEREA LUI LUCY INDREAPTA UN PIC LUCRURILE MACAR SA TREACA LA CONTESTATIE INCA O OBSERVATIE DRAGULE AI FACUT O EROARE DACA ACTIUNEA SE PETRECE IN SUA NU POT DA EXAMEN LA ROMANA SUNT CETATENI AMERICANI SI MI-AR FI PLACUT MULT O SCENA DE DRAGOSTE INTE JAY SI CHRIS LIPSESTE DIN MICUTA TA POVESTIRE DACA E O POVESTIRE GAY TREBUIE SA FIE SI O ASEMENEA SCENA CU SCUZE DACA PRIN SUGESTII TE AM INOPORTUNAT ITI UREZ SUCCES SI MULTA INSPIRATIE PT FINAL NUMAI BINE KISS
RăspundețiȘtergereHey! Si mie imi pare rau pentru Nick, dar chiar nu m-am putut gandi la o continuare pentru el..si decat sa fie un personaj inutil.. Nu m-ai inoportunat in niciun fel, te asigur! Sunt parerile tale si le iau in considerare. :) Kiss.
RăspundețiȘtergere