Hey!!! Capitolul 11 :> Sper ca sunteti curiosi cum se simte Nick. Ce credeti? Oricum...aflati acum daca cititi! :D ENJOY!

Love Lasts Forever

Chapter 11 – Putting The Anger Behind

Lucy P.O.V.

Intru in spitalul mult prea linistit mergand catre centrul de informatii.

       -    Am venit sa-l vizitez pe Nick Forrester. A fost implicat intr-un accident.

Femeia roscata care molfaie o guma da din cap si incepe sa tasteze numele lui Nick in calculatorul din fata ei. Se intoarce catre mine cu niste ochi surprinsi.

       -    Numai familia poate sa-l viziteze, spune ea analizandu-ma din cap pana in picioare.

Pff…

       -    Sunt sora lui!, pufnesc eu facand-o pe femeie sa ridice din sprancene.

       -    Mare familie atunci…

       -    Da, stiu, spun eu incercand s-o grabesc.

       -    Camera 2243, etajul 4, aripa vestica.

Plec fara sa-i multumesc scorpiei. Se pare ca si Jay a folosit aceeasi minciuna ca si mine. Doamne…la cum s-a purtat Nick cu noi nici nu trebuia sa venim sa-l vizitam.

Ajung la etajul 4 si caut camera lui. Intr-un final o gasesc si intru. Il vad pe Nick stand in fund pe pat, cu o zgarietura pe obraz. Arata de parca il zgariase o pisica, nu ca intrase cu masina intr-un copac. Saracul copac…

Jay nu este nicaieri de vazut. Ciudat…Nu trebuia sa ajunga mai repede decat mine, dat fiind faptul ca spitalul este la o suta de metri de casa lui?

Nimeni din familia lui nu este prezenta…wow.

       -    Lucy? Nu-mi spune ca Jay a zis la toata lumea…

       -    Esti un prost!, tip eu apropiindu-ma de el.

       -    Esti foarte dulce, spune el zambind.

       -    Unde sunt ceilalti?

       -    Au plecat la un magazin sa-mi cumpere niste mancare. Stau aici pentru inca trei zile! Si n-am nimic grav! Doar zgarietura de pe obraz si niste coaste fisurate.

       -    Stii ca o meriti, nu?

       -    Nu prea cred…Ma gandeam la un caz de genul: “Oh…am pierdut 10 lei in parc”, nu la asta!

       -    A venit pentru tine! Nu i-a pasat ca l-ai lasat balta! Nu i-a pasat ca “fratele” lui a plecat si nu a mai dat ochii cu el! A venit in graba! Pentru ca stia ca poate mai traiesti un singur minutel si el n-a avut sansa sa-si ia ramas bun! A venit pentru tine! Si tu nici macar nu ai reusit sa treci peste conceptiile tale de secolul 16 si sa dai un semn de viata! A venit pentru tine!, tip tot timpul.

Tace si se uita pe fereastra. Ma asez pe patul sau si imi asez mana mea peste a lui.

       -    Esti ok?, intreb eu.

       -    E prea tarziu…

       -    Ce e prea tarziu?

       -    Sa dau un semn de viata! Sa ma intorc! Sa fiu “fratele” lui din nou!

       -    Nu e niciodata prea tarziu, crede-ma. Mai ales dupa tot ce s-a intamplat in grupul nostru de prieteni, sigur isi doreste “fratele” inapoi.

       -    Ce s-a intamplat?

       -    Lucia s-a combinat cu Jason, noi n-am fost de acord cu relatia lor, asa ca nu mai vorbeste cu noi, Tyler s-a despartit de mine, asa ca nu mai vorbeste cu mine, si cum eu stau mereu cu Jay si Chris, nu mai vorbeste nici cu ei doi. Deci, practic, nu mai suntem un grup.

       -    Wow…

Aud pasi in camera asa ca ma intorc catre usa. Il vad pe Jay intrand cu o sacosa plina cu mancare.

       -    Parintii tai au trebuit sa mearga acasa sa ii dea de mancare surorii tale, spune el catre Nick.

       -    Merci…, spune Nick trist.

       -    Buna, Jay!, spun eu.

       -    Hey…, spune el asezandu-se pe un scaun parand absent.

Sigur nu se simte in largul sau.

       -    Deci…Jay…am doua bilete pentru finala ligii de baschet. E duminica viitoare si se joaca la New York. Ce zici, vii cu mine?, intreaba Nick.

Raman surprinsa de ce a spus Nick, iar mai apoi ma uit la Jay care are ochii cat cepele.

       -    E drum lung pana acolo, asa ca vom putea vorbi. Tot drumul, adauga el.

Jay ii zambeste.

       -    Sigur…vin!, spune el entuziasmat.

       -    Ce mai face Chris?, intreaba Nick, facandu-ma sa ma simt mandra de el.

Lucia P.O.V.

Ajung acasa, pun umbrela pe jos sa se usuce si observ ca casa e goala. Intru in living si ma arunc pe canapea ingandurata. De ce a facut asta? Mi-a spus ca s-a schimbat. Mi-a spus ca nu mai doreste sa se simta ca un prostituat, asa ca vrea relatii serioase. Si l-am crezut…cat de proasta am fost…l-am crezut. Lumea mi-a spus ca nu e bine ce fac…l-am crezut.

Aud soneria de la intrare. Ma ridic, imi aranjez parul si deschid. Il vad ud leoarca gafaind si tremurand.

Ii inchid usa in fata.

       -    Lucia, te rog! Merit sa-mi explic faptele!, aud de pe partea cealalata a usii.

Tac si nu spun nimic.

       -    Nu plec de aici!

Tac in continuare. Ce tupeu poate sa aiba…Sa apara la usa mea dupa tot ce s-a intamplat.

       -    Sunt sigur ca mama ta nu va fi deloc surprinsa sa ma vada stand la intrare!, striga el.

Nu-mi pasa ce crede mama…

       -    Pff..ok!, spune el dupa un minut.

In sfarsit pleaca! Ma intorc catre living cand il aud ca vorbeste.

       -    Stiu ca sunt un nesimtit! Stiu asta…Mi-am propus sa am si eu macar o data o relatie serioasa cu o fata si uite unde s-a ajuns… Am folosit replica aia pentru ca m-am gandit ca “nu strica”…o mare prostie. Pentru tine puteam sa ma gandesc la altceva…meriti altceva, pe altcineva.

Ma asez in dreptul usii.

       -    Cu mine nu cred ca vei experimenta niciodata romantismul…pentru ca nu ma pricep la asa ceva…pot fi dur cu altii…dar cu tine…stii ca sunt “un ursulet dulcic”, te citez aici…

Zambesc instantaneu si incep sa ma joc cu degetele.

       -    Si poate acum crezi ca eu te consider doar inca un premiu castigat…dar nu este adevarat. Nicio fata nu mi-a provocat inima sa bata asa de tare atunci cand imi zambea…Nu am mers de mana niciodata cu o fata pe strada, mandru sa ma afisez cu ea in public…dar cu tine am facut asta… Si n-am fost niciodata complet sincer cu vreo fata…dar cu tine am fost. Inteleg daca vrei sa plec pe apa sambetei dupa tot ce s-a intamplat si inteleg…te inteleg complet…Si stiu ca poate am vorbit singur vreo 10 minute, dar nu conteaza… La revedere, Lucia…

Ma ridic si deschid usa atragandu-i atentia lui Jason care a ajuns pana la trotuar. Se opreste si se intoarce catre mine. Imi iau papucii in picioare si fug catre el in plina ploaie. Il iau in brate si il sarut…

       -    Sa nu mai faci niciodata asa ceva!, tip eu tremurand.

       -    Niciodata…, imi sopteste el in ureche.

Bun..:D Acum stiti cum este Nick. Va bucurati pentru Jay? Pana la urma...prietenii au ramas langa el, chiar daca a intampinat cateva impedimente. Lasati comentarii cu parerile voastre! :D

- Limoncito